12- 29 august De la Maica Bucuriei (tema taberei internaționale a studenților ortodocși de la mănăstirea Oașa) la Maica Luminii (tema taberei de fete de la Mănăstirea Țeț) – 2 săptămâni în umbra Maicii Domnului
Sunt un copil dus din fașă la Biserică, sau aș putea spune chiar dinainte de a mă naște, tatăl meu fiind preot, iar mama urmându-l mereu în râvna pentru Domnul. Totuși, după o perioadă de întrebări, căutări, și frământări, m-am apropiat mai mult de Dumnezeu și de Biserică acum 8 ani, când în clasa a 8-a fiind, la îndemnul mamei, m-am hotărât să citesc Paraclisul Maicii Domnului cât mai des. Îi ceream atunci Maicii Domnului să îmi lumineze mintea pentru examenele ce urmau. Simțeam lumină și bucurie în suflet și doar acum conștientizez cum a lucrat Dumnezeu prin Maica Domnului în viața mea. Trebuie să menționez că anul acela am participat la faza națională la 3 olimpiade și am intrat la unul dintre cele mai bune Colegii din Sibiu. Meritele, deși mi le atribui de cele mai multe ori mie, sunt defapt ale Maicii Domnului.
M-am bucurat nespus când pe sfârșitul clasei a 9-a, făcând parte din grupul de elevi care a format Organizația Tinerilor din Sibiu, la îndemnul profei de religie pe care o îndrăgeam și o îndrăgim, am învățat să cântăm Paraclisul Maicii Domnului. Atât de mult mi-a plăcut că îl ascultam de câteva ori pe zi încât în scurt timp l-am învățat pe de rost. Iubeam ziua de vineri pentru că era ziua în care ne adunam cu toții să vorbim cu Maica Domnului timp de o oră, cântându-i Paraclisul. Întreg liceul ne-am bucurat de prezența Maicii Domnului și apoi la facultate am continuat să ne adunăm, bineînțeles împreună și cu alți prieteni, să o cinstim pe Maica Domnului în frumoasa cântare închinată Ei.
Totuși, de ceva vreme, eu parcă m-am îndepărtat de Maica Domnului, sau cel puțin nu am mai cinstit-o la fel ca înainte. Poate și de aceea am acceptat să merg în cele două tabere închinate Maicii Domnului.
Prima săptămână am petrecut-o la Mănăstirea Oașa în Tabăra Internațională cu Tema Maica Bucuriei. Aparent paradoxal, tabăra a început după Adormirea Maicii Domnului. Păi cum devine prilej de bucurie Adormirea Maicii Domnului ne-am putea întreba? Răspunsul l-am aflat cântând Prohodul. Atâta bucurie am simțit atunci că se revarsă din Mormântul Maicii Domnului reprezentat de Epitaf și din versurile cântării care ne explică mutarea Maicii Domnului de la viață la Viață.
Invitații au fost deosebiți: Părintele Melchisedec de la Mănăstirea Essex din Anglia și ÎPS. Serafim Mitropolitul Germaniei și al Europei de Nord. La Părintele Melchisedec bucuria mare a fost să regăsesc asemănări între părintele Sofronie de la Essex, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul și părintele Teofil Părăian, bunicul nostru duhovnicesc, a celor care avem părinți la Mănăstirea Oașa. Părintele Sofronie impresiona prin firesc, prin noblețe, mărinimie și prin libertatea pe care o oferea celor din jur, iar Părintele Teofil copleșea prin bucurie, prin simplitate și elan duhovnicesc. Dar ceea ce îi aseamănă este și evlavia pentru Maica Domnului – moștenită de la Sfântul Siluan și întreg soborul athonit pentru Părintele Sofronie și de la Părintele Arsenie Boca, Părintele Serafim Popescu și întreg neamul românesc pentru Părintele Teofil. Dacă despre Părintele Sofronie ascultam la Conferințe, din Părintele Teofil ni se citea la masă. Astfel am putut simți asemănarea dintre aceștia doi. ÎPS. Serafim ne-a vorbit despre suflet ca despre o cetate a cărui zid e surpat, găurit de fiecare gând sau cuvânt nepotrivit. Maica Domnului ne este model de zid nesurpat, de cetate nebiruită și chiar ne ajută să ne păstrăm mintea și inima curate și neîntinate, mijlocind pururea către Domnul și dăruindu-ne deplin adevărata Bucurie.
Totodată ne-am bucurat și unii de alții. Am legat prietenii atât cu tinerii români din Germania, cât și cu tinerii din țară. La Oașa am descoperit prietenia adevărată: una în care prietenii privesc și se lasă pătrunși de aceeași Frumusețe.
Și am mai învățat încă un lucru din participarea la treburile gospodărești de la mănăstire, faptul că e mai greu să te bucuri decât să fii trist. Bucuria trebuie lucrată.
În 22 septembrie am trecut de la Maica Bucuriei la Maica Luminii tocmai pentru a ne da seama că bucuria vine în lumina lui Dumnezeu. A fost nevoie de o schimbare de cadru pentru că așa cum fotograful are nevoie de diferite unghiuri și lumini pentru a realiza un portret, tot așa și noi am coborât puțin de la Oașa spre Mănăstirea Țețu pentru a descoperi mai mult din frumusețea Maicii Domnului. Dar ne-am luat Părinți cu noi care să ne îndrume în această nouă experiență de viață ce o aveam în față: Părintele Pantelimon, Părintele Marcel și Părintele Silvan.
Nu a fost ușor să stăm în umbra Maicii Luminii.. sau cel puțin pentru mine nu a fost.. De ce? Pentru că în Lumină îți vezi negura și micimea de suflet. Maica Domnului are cea mai frumoasă inimă, iar în Lumina ei inima mea e împietrită și e ponegrită. Maica Luminii ne-a învățat să fim firești, să fim naturali așa cum e Lumina și să nu uităm că în Biserică totul se actualizează pentru noi: așadar să ne bucurăm și să ne luminăm aici și acum!
Am primit niște frânturi din Bucuria și Lumina Maicii Domnului în aceste tabere pe care nădăjduiesc să le păstrez în suflet timp îndelungat și vreau astfel să pun început bun pentru a reface legătura sufletească cu Maica Domnului poate mai întărită decât a fost mai demult.
Dacă ar fi să o iau de la capăt cu scrisul aș șterge tot ce am scris și aș rezuma totul așa: Nu am fost în orice tabără ci am fost în tabăra lui Dumnezeu, parafrazând-ul pe Părintele stareț Iustin.
(Teodora Șpan)
